Robert Clary, actor american de origine franceză, care a supraviețuit 31 de luni în lagărele de concentrare naziste, dar mai târziu nu a avut nicio reținere să joace în „Hogan’s Heroes” („Eroii lui Hogan”), o comedie de situație americană plasată într-un lagăr german de prizonieri de război din cel de-al Doilea Război Mondial, a murit la vârsta de 96 de ani, relatează Reuters.

Clary, care l-a interpretat pe caporalul francez Louis Lebeau în „Hogan’s Heroes”, în timpul celor șase sezoane din 1965 până în 1971, a murit miercuri la casa sa din Los Angeles, a declarat nepoata sa pentru The Hollywood Reporter.

„Robert a fost un domn minunat și incredibil de talentat nu doar ca actor, ci și ca interpret și un pictor talentat”, a spus David Martin, fostul său manager.

Clary avea 16 ani în septembrie 1942 când a fost deportat de la Paris în lagărele de concentrare naziste împreună cu alți 12 membri ai familiei sale evreiești. El a fost singurul care a supraviețuit. Clary a petrecut doi ani și jumătate în lagărele de concentrare Ottmuth, Blachhammer, Gross-Rosen și Buchenwald, îndurând foametea, bolile și munca forțată.

A fost eliberat când trupele americane au eliberat Buchenwald în aprilie 1945, dar apoi a aflat că membrii familiei sale, inclusiv părinții săi, au murit în Holocaust.

Ca o oarecare ironie, Clary a cunoscut faima jucând într-un serial TV despre un lagăr de prizonieri german. El a spus că nu are nicio problemă să fie într-un spectacol care i-a batjocorit pe naziști.

Personajul său a fost unul dintre prizonierii de război care și-au păcălit temnicerii germani și au făcut spionaj și sabotaj pentru a ajuta cauza Aliaților.

„Spectacolul a fost o satira plasată într-un lagăr pentru prizonierii de război, în care condițiile nu erau plăcute, dar deloc comparabile cu cele ale unui lagăr de concentrare și nu avea nimic de-a face cu evreii”, a spus Clary pentru Jerusalem Post în 2002.

Clary s-a născut ca Robert Max Widerman la 1 martie 1926, cel mai mic dintre cei 14 copii ai tatălui său, croitor polonez. A devenit cântăreț profesionist în adolescență.

În lagărele înființate de naziști pentru eradicarea evreilor din Europa, a fost tatuat cu numărul A-5714 și obligat să sape tranșee, să lucreze într-o fabrică de pantofi și să cânte pentru răpitorii săi. Cântatul i-a adus câteva bucăți în plus de mâncare, a spus Clary.

„Am fost unul dintre cei norocoși”, spunea el în 2002.

„În primul rând, pentru că am supraviețuit. În al doilea rând, pentru că am fost în lagăre care nu erau la fel de atroce ca altele. Nu am suferit. Nu am muncit la fel de mult cum lucrau oamenii în minele de sare din cariere. Nu am fost niciodată torturat. Nu am fost niciodată bătut cu adevărat. Nu am fost niciodată spânzurat. Dar am văzut toate aceste lucruri.”

După război, cariera de cântăreț a lui Clary a început în Franța. S-a mutat în Statele Unite în 1949, iar comediantul Eddie Cantor i-a oferit o expunere la televiziunea națională. Clary s-a căsătorit mai târziu cu fiica lui Cantor, Natalie.