Ce zodie va avea de câștigat în vara anului 2022. Din ce motiv este favorizată față restul zodiilor

Mihai Apafi I a condus Transilvania în perioada 1661-1690, iar domnia sa a fost marcată de un răgaz de liniște și care a adus numeroase beneficii pentru locuitorii Transilvaniei. Însă principele care a locuit în Palatul Princiar din Alba Iulia pe lângă că sprijinit educaţia, tipărirea cărţilor şi baterea de monede a avut și părți întunecate. 

În primul rând alcoolul: Mihai Apafi I a rămas în istorie ca unul dintre marii bețivi ai Transilvaniei. Apoi a organizat o adevărata vânătoare de vrăjitoare, pe care le considera vinovate pentru îmbolnăvirea soției sale, dar și moartea prematură a copiilor săi. Nu mai puțin de 25 de femei au fost condamnate pentru vrăjitorie. Mai mult de atât, dintr-un fumător înrăit a ajuns să interzică tutunul.

De asemenea, Apafi s-a remarcat cu o pasiune care costa mult curtea de la Alba Iulia: ceasurile. Povestea pe scurt a principelui Apafi I, a fost detaliată în cartea Memoria Urbis, de către istoricul Cristian Ioan Popa. 

Născut în anul 1632 în satul Ibaşfalău, astăzi Dumbrăveni, Mihai Apafi I a fost fiul lui Gheorghe Apafi, fost șef al comitatului Târnave, şi al Barbarei Petki, fiică a cancelarului principatului Transilvaniei. A primit o bună educaţie, cu influenţe calvine, care îl va marca pentru întreaga viaţă. De la şase ani, copilul Mihai Apafi a studiat acasă sub îndrumarea unor profesori privaţi, după care, din 1642, a frecventat Colegiul Reformat din Cluj, apoi Colegiul Reformat de la Alba Iulia.

Din 1647 a studiat la Leipzig. A fost forţat de familie să urmeze o carieră politică şi militară. Aşa a ajuns să slujească, din anul 1650, la curtea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, participând la toate campaniile militare ale oştirilor transilvănene.

În anul 1653 s-a căsătorit cu Anna Bornemisza, iar din 1661 ajunge principe al Transilvaniei, fiind impus de otomani. Debutul domniei lui Apafi, care era înclinat mai mult spre meditaţie şi lectură decât pentru tron şi politică, poate fi caracterizat ca o perioadă de vizibilă slăbiciune.

După câţiva ani a reușit să-şi consolideze puterea, luând o serie de măsuri care au integrat principatul într-un sistem coerent de politică economică și au sporit veniturile visteriei. S-a preocupat de valorificarea zăcămintelor de aur şi argint, de exploatarea fierului şi a salinelor, de deschiderea unor manufacturi de hârtie, sticlă şi postav. A sprijinit educaţia şi tipărirea de cărţi, chiar şi în limba română, precum Sicriul de Aur, tipărit la Sebeş în 1683.

A fost şi emitentul unora dintre cele mai frumoase şi numeroase monede de aur din Europa vremii sale.

Sute de oameni în Palatul Principar din Alba Iulia

În Palatul Princiar de la Alba Iulia, unde era un „freamăt continuu zi şi noapte”, principele s-a înconjurat de un personal specializat şi destoinic. De pildă, în anul 1683, la curtea sa existau 503 oameni, din care doar 51 aveau rang nobiliar. În 1687, numărul personalului va creşte la 703.

Una dintre personalităţile influente, din jurul principelui, a fost contele Mihai Teleki, cancelar al Transilvaniei în perioada 1662-1690, devenit unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Modul de viaţă luxos dus de Teleki a stârnit invidia principelui, care în momentul în care acesta îşi făurea la Alba Iulia nişte vase din metal preţios, exclama iritat: „Auzi tu nevastă, ce face unchiul tău? Eu sunt principe al Transilvaniei şi tot nu am blide suflate cu aur!”.

Iubea vânătoarea și ceasurile

Iubitor fiind de vânătoare, o pasiune răspândită printre nobili, principele avea la curtea sa inclusiv dresori şi îngrijitori de câini. Se ştie, de asemenea, că principele Apafi a crescut 129 de ogari şi 53 de prepelicari.

Viaţa sa a stat, mai ales, sub semnul pasiunii pentru ceasuri. „Îi plăceau foarte mult şi orologiile care, fiind făcute în foarte multe forme, erau puse în ordine în locuinţa sa; întotdeauna cu acelea îşi pierdea timpul”. Printre ceasurile pe care le avea se număra şi unul ţinut pe masă. Mecanismul activa un căţel care, la fiecare oră, se mişca şi lătra. Bogata sa colecţie de orologii se afla în grija unor meşteri ceasornicari vestiţi.

Avea o apetenţă crescută şi pentru călătorii. Se zice că vizitele principelui într-un oraș depășeau, de regulă, 24 de ore. Şederile sale lungi nu erau tocmai uşoare pentru buzunarul gazdelor. De exemplu, în 1670, la a doua sa poposire în Sibiu, Mihai Apafi a lăsat oraşului o cheltuială de 3700 de guldeni. Ultima călătorie aici a fost cu întreaga curte, sibienii fiind nevoiţi să asigure toate cele necesare timp de şase zile. Vara, Apafi prefera curele balneare, cele mai frecventate fiind băile termale de la Geoagiu.

Băutor înrăit: Putea să bea atât de mult încât a fost numit cel mai „nesățios dintre toți domnii Transilvaniei”

Cu o viaţă articulată de valori precum vitejia, disciplina, credinţa şi înţelepciunea, Mihai Apafi a fost supus şi unor vicii cărora cu greu le-a putut rezista. Printre ele, patima beţiei pare să fi fost cea mai grea. Lăsându-se întru totul stăpânit de aceasta, îi plăcea să bea foarte mult vin, pe care îl consuma cu vadra. Memorialistul Péter Apor (1676-1752) consemna că „Principele însuşi bea câte o vadră de vin şi nu se îmbăta, doar îşi scotea de pe cap căciula căzăcească de catifea şi, de parcă ar fi transpirat, aşa se ridicau de pe creştetul său aburii vinului, după care continua să bea şi mai mult”.

Într-o vizită a sa la Deva, unde obișnuia să meargă destul de des, s-a spus despre el că era cel mai „nesățios dintre toți domnii Transilvaniei”. Principele a fost și un mare fumător.

A devenit însă un duşman al tutunului, chiar prigonitorul fumătorilor ardeleni, după experiența pe care a avut-o în timpul unei expediţii, în anul 1663, la care a fost obligat să participe de partea oștirii otomane. Aici, în tabăra de lângă Érsekújvár, consumând abuziv un tutun foarte tare, s-a intoxicat. După acest episod, la propunerea lui, Dieta ţinută la Alba Iulia a adoptat, în decembrie 1670, măsura interzicerii folosirii tutunului. Au fost stabilite pedepse și amenzi, destul de mari pentru acea vreme, pentru cei care încălcau această prevedere.

Vânătoarea de vrăjitoare

Mihai Apafi este cunoscut şi ca persecutorul vrăjitoarelor. Împresurat în gândurile sale de forţe obscure, principele punea pe seama vrăjilor responsabilitatea îmbolnăvirii soţiei sale, Anna Bornemisza, cât și moartea prematură a copiilor săi. Temniţele au fost, astfel, umplute de noi şi noi învinuiţi, „fabricându-se” multe procese care s-au soldat cu condamnări cumplite. Au fost inculpate 25 de presupuse vrăjitoare, dintre care 13 de condiţie nobilă.Vizată de astfel de acuzații a fost și ZsuzsannaVitéz, soţia lui Pal Baldi, unul dintre oponenţii săi politici. Deşi nu au existat probe împotriva ei, aceasta a sfârşit în închisoare, după un proces ce a durat opt ani.

După moartea soţiei sale, Anna Bornemisza, survenită în anul 1688, într-o perioadă în care ţara era ocupată de armatele imperiale habsburgice, Mihai Apafi se retrage, lipsit de speranţă şi cufundat în depresie, în cetatea Făgăraşului, refugiindu-se în lumea cărţilor şi a colecţiei sale de ceasuri englezeşti. S-a stins din viaţă în aprilie 1690.

Domnia și viața lui Mihai Apafi I a fost consemnată de istoricul Cristian Ioan Popa, în Memoria Urbis, un proiect desfăşurat de Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia (prin Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.